Coach Dixon: ”La Phoenix, mâncăm baschet pe pâine!”
Dalibor ”Dixon” Destanović face parte din echipa de antrenori a Academiei Phoenix Galați încă din 2016, fiind coordonatorul programului nostru de juniori. Are o experiență vastă ca jucător, bifând 21 de sezoane ca sportiv profesionist, după ce a început să practice baschetul la vârsta de 11 ani. Este un membru activ al Serbian Association of Basketball Coaches, fiind îndrăgostit de meseria de antrenor. Obiectivul său personal este să împărtășească din experiența și cunoștințele sale cu sportivii academiei, pentru a-i ajuta să progreseze și să devină sportivi de top!
Salutare, “coach”. Ce ne poți spune despre „Dixon”? De unde provine?
Când eram la începutul carierei în baschet, am primit o invitație de la Milovan „Kime” Bogojević (fost antrenor al echipei Partizan Belgrad – n.n.) să mă transfer la echipa din Niš, BC Winner Broker Niš, unde el antrena. Încă din primele antrenamente, văzuse în jocul meu ceva similar cu jocul lui Vlade DIvac (legendă a baschetului ex-iugoslav – n.n.), deoarece îl antrenase în trecut, înainte ca acesta să ajungă în NBA.
A oprit antrenamentul imediat și a spus tare și răspicat către jucători: „De acum încolo, cu toții îi veți spune Dixon!”. Pe vremea aceea aveam doar 15 ani, însă până astăzi, 30 de ani mai târziu, toți din „lumea baschetului” mă cunosc după numele „Dixon”.
Când ai avut prima tangență cu Academia Phoenix Galați?
În anul 2015, un grup de sportivi ai Academiei au venit la un camp de pregătire în Serbia. Destinul a făcut ca o mare parte din ei să fie în grupa pe care trebuia să o antrenez. Antrenamentele au decurs perfect, copiilor plăcându-le tehnicile și metodele mele.
După ce s-a terminat camp-ul, iar copiii au ajuns acasă, în Galați, am primit o ofertă din partea Academiei pentru postul de director coordonator al echipelor de juniori. De atunci, au trecut 5 ani frumoși plini de realizări.
Președintele Nini Florin a fost foarte determinat să mă aducă aici și pot spune că a reușit, pentru că mă simt ca acasă, antrenând acești copii. Sper să mai treacă de acum încolo mulți ani exact la fel!
Ce te-a determinat să rămâi în Galați, în cadrul Academiei?
În primul rând, atmosfera de familie pe care Academia o oferă; mă simt ca acasă, mă simt în largul meu. Mai apoi, dorința de muncă și de continuă performanță. Începând cu coach Nini și trecând pe la grupele tuturor antrenorilor din cadrul Academiei, cu toții suntem „înfometați” după muncă asiduă și mai ales după progres, atât al copiilor, cât și al nostru și al întregului club.
În familia noastră, familia Phoenix, ne place să spunem că „mâncăm baschet pe pâine”, indiferent dacă e zi sau noapte.
Care sunt diferențele pe care le-ai observat între juniorii din România și cei din Serbia?
În „era modernă” nu sunt atât de multe diferențe. Când copiii sunt mici și încep baschetul, alegem să fim mai atenți la mișcările fundamentale, elementele de bază ale baschetului, număr mare de repetări, chiar dacă deseori rezultatele în timpul meciurilor nu sunt favorabile, însă nu ne interesează asta. Vrem să vedem progres în execuțiile copiilor.
Din moment ce copiii încep să crească, începem să introducem execuțiile în regim de viteză, scheme de joc între 2-3 jucători, însă nu renunțăm niciodată la mișcările fundamentale, toate acestea cu multă răbdare.
Aș putea spune că diferența dintre cele două categorii este următoarea: în Serbia se pune accent mai mult pe tehnica de execuție, la vârstele fragede și mai puțin pe pregătirea fizică. În opinia mea, dacă un copil trece prea repede peste partea de învățare a mișcărilor fundamentale, este aproape imposibil să le învețe după, însă dacă le cunoaște și le stăpânește, îi devine mai ușor să le execute în viteză.
Cum a fost 2020 pentru tine?
La fel ca pentru toți ceilalți, a fost un an greu, deoarece pandemia ne-a afectat viața normală. După cum am spus, baschetul este viața mea, iar când nu sunt pe teren, îmi este greu, nu știu ce să fac!
Sper că vom reuși cât mai curând să ne întoarcem la normal și competițiile să se reia.
În timpul izolării, când nu ne puteam antrena împreună, noi, antrenorii, înregistram antrenamente pe care le trimiteam copiilor să le facă acasă, iar ei se filmau și ne trimiteau înapoi. Cu toții s-au adaptat repede și au făcut-o cu plăcere. A fost ceva nou pentru toată lumea, însă ne-a ajutat pentru revenirea la antrenamente, deoarece copiii au rămas pregătiți.
Sper ca pandemia să treacă cât mai repede și să rămânem sănătoși.
Spune-ne câteva lucruri despre planurile tale alături de Academia Phoenix Galați pentru anul 2021!
În primul rând, și cel mai important, îmi doresc ca toți cei din familia Phoenix, copii, antrenori, părinți, colaboratori, suporteri, să rămână sănătoși.
În al doilea rând, îmi doresc reluarea competițiilor. Scopul nostru principal rămâne să dezvoltăm jucători care să ajungă la echipe din prima Divizie, sau chiar mai mult de atât, în Europa ori chiar NBA. Nu spun că este ușor, însă nici imposibil.
Doresc să invit cât mai mulți copii alături de noi, să nu ezite, deoarece deîndată ce vor intra pe teren, vor înțelege de ce baschetul este cel mai frumos sport din lume. Vă așteptăm!